Paul Elian - vocea luptei anticomuniste din Negoieşti

---

Disidentul lui Iuliu Maniu

Pe mine nu reuşesc să mă intimideze, eu de la calea mea nu mă abat, eu hotărârile mele nu mi le schimb, eu ce cred că este bine pentru ţară şi pentru neam, asta fac”. Prin aceste vorbe, Iuliu Maniu reuşea să-i convingă de crezurile sale pe toţi cei care se simţeau subjugaţi de regimul comunist. Unul dintre susţinătorii şi prietenii săi a fost Paul Elian, un dascăl din satul doljean Negoieşti. “Paul Elian era bine văzut în localitate şi nu numai. Era un învăţător de mare prestigiu, era autoritar, astfel că, dacă lipsea de la şcoală, nu se ştia că nu este acolo. A fost şi inspector de plasă”, îşi aminteşte unul dintre localnici, Florea Pârvu.

Iuliu Maniu a păşit în Negoieşti
Prietenia dintre Paul Elian şi Iuliu Maniu era una strânsă. Liderul ţărănist era văzut foarte des prin localitate. Fiecare eveniment organizat în Negoieşti de către Paul Elian îl avea ca invitat de onoare pe Iuliu Maniu.
Ţărănist convins, Paul Elian a reuşit să aducă în PNŢ aproape jumătate dintre localnicii din Negoieşti.

Arestaţi şi lăsaţi fără agoniseala de-o viaţă
Înregimentarea politică le-a adus însă mari necazuri celor care s-au dat de partea sa. Mulţi au fost reţinuţi şi arestaţi de comunişti, iar altora le-au fost confiscate averile. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Paul Elian. Din cauză că nu era de acord cu implementarea sistemului comunist în ţara noastră, după o concepţie însuşită incorect de la Karl Marx, a ajuns să înfunde temniţele regimului totalitarist şi i-a fost desfiinţată biblioteca completată de capodopere rare. „Faptul că făcea politică l-a afectat, fiind arestat de mai multe ori, iar alături de el au fost reţinuţi şi mulţi săteni din Negoieşti.  Îmi amintesc că i-au fost confiscate de către comunişti casa şi biblioteca în care avea foarte multe cărţi de valoare”, mai spune Florea Pârvu.

În rol de şcoală
Imobilul lui Paul Elian, o casă de referinţă pentru satul Negoieşti, a fost transformat în şcoală, iar mai apoi a servit ca sediu mai multor instituţii. “Între anii 1957 şi 1960, în...

* Nume:
* Comentariu