Amintiri din iad

În luna de miere, pe front
„Am plecat pe front la numai două săptămâni distanţă după ce mă însurasem. Am avut o lună de miere pe cinste. Nici nu ştiam dacă voi mai apuca să-mi revăd soţia. Dumnezeu mi-a ajutat şi am revăzut-o. După patru luni de instrucţie, în momentul în care s-a declarat războiul, am plecat pe front, până în Basarabia. Am înaintat până am fost rănit, aproape de Odessa. Îmi amintesc şi acum. Mi se întâmplă să visez şi noaptea. Mergeam pe câmp şi am luat mulţi prizonieri de război ruşi. Unii dintre ruşi au mai şi scăpat, s-au dus. Seara s-a luat decizia să înnoptăm în tranşeele lor, ale ruşilor. Inamicii s-au reorganizat şi au încercat să ne atace, să-i elibereze pe prizonieri. Am primit ordin să tragem în tot ce mişcă. M-am închinat şi am zis: «Doamne, iartă-mă, nu ştiu în cine trag, sper să nu omor pe nimeni». Erau oameni nevinovaţi, ca şi noi, nu era vina lor că om cu om ne omoram într-un război. Sper că nu am nimerit pe nimeni. Nu cred că a durat o oră şi am fost atins de un proiectil de-al lor. M-a lovit un proiectil din acela, cât o alună era. M-a lovit aproape de umăr şi mi-a trecut prin spate. Am avut mare noroc, nu a atins plămânii, că ăla eram, acum nu avea cine vă mai povesti. Bine, mare lucru nu am mai ştiut de mine, eram plin de sânge pe burtă, peste tot. Cu ultimele puteri, m-am retras pe un drum, am fost la un post de prim-ajutor şi cei de acolo mi-au spus că am avut mare noroc”, povesteşte bătrânul.

Ultima bătălie a lui nea Virgil
La Odessa nu avea să fie însă ultima  bătălie a lui nea Virgil: „Am fost nevoit să mă întorc în cazarmă, la Râmnicu Vâlcea. Am fost instructor aici cât timp au fost celebrele lupte de la Cotul Donului, unde mulţi camarazi de război au fost luaţi prizonieri. Apoi am primit ordin să plec din nou la război. M-am conformat, am plecat din nou la luptă, dar Dumnezeu m-a ajutat iar. M-a îmbolnăvit de gălbinare şi am fost retrimis în ţară. Îmi amintesc şi acum, era în noiembrie, dăduse o zăpadă mare, se făcuse mai bine de o palmă. Eu plecam, camarazii mei rămâneau, îmi era milă de ei. Am avut noroc şi am prins sărbătorile de Crăciun acasă, mi-am...

* Nume:
* Comentariu